Pretul exorbitant al unui prinz gratuit
Situatia din Argentina ilustreaza faptul ca in macroeconomia contemporana ?nu exista prinz gratuit?. Consiliul monetar nu face exceptie. Acest regim poate constitui, in anumite circumstante, un mic dejun gratuit pentru unele tari. La sfirsitul zilei insa, daca autoritatile rateaza momentul adecvat pentru eliberarea din prea strimta camasa de forta, rezultatul poate fi haos si colaps economic mai degraba decit o cina indestulatoare. Argentina plateste acum pretul exorbitant al ?prinzului gratuit?. Autoritatile s-au ambitionat sa mentina consiliul monetar cu orice pret, mult dupa ce acesta isi indeplinise misiunea. Micul dejun a fost delicios, contribuind la o dimineata insorita. Perioada diminetii, din 1991 - cind, sub presedintia lui Carlos Menem si ministeriatul economic al lui Domingo Cavallo, a fost introdus consiliul monetar - si pina in 1997, s-a caracterizat printr-o crestere economica remarcabila si o inflatie extrem de redusa. Succesele au venit dupa o lunga noapte bintuita de hiperinflatie, recesiune si instabilitate politica. Un vis cu ochii deschisi dupa un cosmar!
La ora prinzului, cerul Argentinei a inceput sa se innoreze. Norii au fost adusi de indatorarea excesiva, atit externa, cit si interna, de aprecierea puternica a dolarului SUA fata de aproape toate celelalte valute si de criza financiara care a afectat alte economii emergente (unele tari asiatice si Rusia). Recesiunea economica globala li s-a alaturat mai tirziu, dind lovitura de gratie.
Datoria publica a Argentinei nu este nici pe departe uriasa ca nivel absolut. Raportul datorie publica/PIB se incadreaza in plafonul prevazut la Maastricht si este net inferior nivelului din unele tari europene sau arabe bogate, care beneficiaza de ratinguri bune si dobinzi reduse. Intrarea Argentinei in incetare de plati dovedeste ca nivelul d
