Teatrul Odeon – Genocid sau Ficatul meu e fara rost de Werner Schwab. Regia: Sorin Militaru. Decorul: Horatiu Mihaiu. Costumele: Alina Herescu. Muzica: Cristian Tarnovetchi. Cu: Coca Bloos, Rodica Mandache, Virginia Rogin, Liviu Timus, Gabriel Pintilei, Ana-Maria Moldovan, Paula Niculita.
Ceea ce face posibil raportul de substitutie intre termenii ineditului joc semantic din titlu este raportarea lor la degradarea umana, perceputa fizic. Aceasta involutie, acutizata pina la stadiul de putrefactie, constituie miza textului dramaturgului austriac, ale carui piese (Botul meu de javra, Pornografia, Sapte zvonuri) pot soca si chiar vexa un tip de receptare cliseizat, obisnuit cu anumite conventii si retete stilistice. Trivialul si abjectul, sugestive pentru felul in care traiesc si vorbesc personajele din Genocid…, individualizeaza incisivul limbaj al lui Schwab. In valorizarea acestor nuante, care tin de modernitatea scriiturii si, implicit, a unei noi perceptii literare si teatrale, sta si meritul spectacolului. Putem spune ca Sorin Militaru are organ pentru detectarea morbidului unei lumi marginale, insa foarte autentice, ce se cufunda cu voluptate in propriul desfriu. Fiecare gest nu face decit sa-i accentueze caderea in deriziune. Nonsensul existentei, masinaria eroziunii zilnice ii unesc pe locatarii sordidului bloc, imaginat de fapt ca unica incapere, unde se desfasoara actiunea.
Membrii familiei Kovacic (doua fete frivole si superficiale, nu destul de convingator conturate de Ana-Maria Moldovan si Paula Niculita, si doi parinti lascivi si triviali, concepind relatia erotica la nivelul unei succesiuni mecanice de miscari grotesti bine accentuate de Virginia Rogin si Liviu Timus) viermuiesc, devenind aidoma instinctelor lor brutale. Colcaiala care le intretine supravietuirea este forma cea mai percutanta a fecalizarii existentei, potrivita
