Din punct de vedere cultural, integrarea europeană a României merge bine. Iar cînd nu merge chiar aşa cum ar trebui, se mai găseşte cîte unul s-o îmboldească şi s-o îndrepte pe calea cea bună. Dacă această cale, din întîmplare, nu este nici ea exact ceea ce ne imaginăm noi, adică nu este întotdeuna pur europeană şi nu priveşte invariabil spre ziua de mîine, este o altă chestiune. La urma urmei, nici Africa şi nici Evul Mediu sau cine ştie care alte vremuri barbare nu sunt simple ficţiuni sau realităţi cu totul perimate şi ieşite definitiv din scara istoriei. Că lucrurile stau chiar aşa, ne-o dovedeşte un episod consumat recent tocmai în inima culturală a Europei, adică la Paris. Pregătindu-se pentru deschiderea, pe 17 ianuarie 2002, a unei expoziţii de sculptură Doru Covrig, artist rezident în Franţa de mulţi ani şi bine cunoscut în cercurile culturale din România şi din Paris, Centrul cultural român a pregătit un minim material publicitar şi l-a trimis, cu titlu de invitaţie, celor interesaţi. Aici, pe lîngă datele tehnice ale expoziţiei, era anunţat şi faptul că Dan Hăulică, pînă mai ieri ambasadorul nostru la UNESCO, va rosti cuvîntul de prezentare a sculptorului şi de deschidere a expoziţiei. Pînă acum, nimic deosebit; ne găsim în continuare în Europa, la Paris, şi lucrurile merg firesc pe linia integrării. Doru Covrig este un artist european, Virgil Tănase un director proaspăt reînvestit după o pauză de patru ani, iar Dan Hăulică un cunoscut critic de artă şi om de cultură european, aflat de vreo trei decenii bune în prim planul vieţii artistice din România, şi nu numai. Dar, din păcate, cu aceste informaţii partea europeană a chestiunii se cam isprăveşte, pentru că momentul care urmează deplasează hotărît azimutul geografic şi vectorul temporal. Aflînd despre acest eveniment, Eugen Mihăescu, actualul reprezentant al preşedinţiei la UNESCO (pentru că ambas