A scris despre jurnal, despre literatura engleza si americana, a inventat Femeia in rosu, impreuna cu Adriana Babeti si Mircea Nedelciu. Rubrica sa Contrafort din Romania literara a devenit o lectura saptaminala obligatorie, indiferent daca pamfletul cu pricina are „damf“ de caltabos sau de drob de Paste. Multi il iubesc probabil pentru stilul sau fara echivocuri, multi il invidiaza in ascuns, dar si mai multi ii declara deschis antipatia. Nu are obiceiul sa protejeze pe nimeni, i-a criticat si pe Iliescu si pe Constantinescu deopotriva. Diferenta dintre acestia doi este ca cel din urma i-a daruit o medalie pentru meritele sale culturale. Mircea Mihaies nu este un personaj comod, e un lucru deja stiut. Insa misiunea pe care si-a asumat-o are farmecul ei. Din farul sau banatean, el scruteaza orizonturile lumii „miticilor“ (si nu numai). Lume in care mai si descinde din cind in cind, fara a-si refuza placerea de a se simti, pentru scurt timp ce-i drept, de-al casei.
Un ardelean pe drumul dintre Timisoara si Bucuresti
Va autocaracterizati, intr-un articol recent din Romania literara, drept un „banatean vandut miticilor“. Cum reusiti sa impacati spiritul dumneavoastra pamfletar, care se integreaza perfect in atmosfera de Regat, cu bunul simt si calmul banatean?
O precizare: sint un banatean „facut, iara nu „nascut“! E drept ca mi-am petrecut mai mult de jumatate din viata de pina acum la Timisoara, insa, daca e sa mergem pe purisme si regionalisme, adevarul e ca sint ardelean. Un ardelean din ce in ce mai putin mindru de ispravile consingenilor mei – evident, de ispravile lor politice. Nu stiu ce ardelenism o mai fi si asta daca il eternizeaza ca primar al Clujului pe Funar, iar in 2000 n-a avut altceva mai bun decit sa voteze masiv cu Vadim. In ce priveste „vinzarea“ mea catre bucuresteni, e o realitate suta la suta. Sint fascinat, de cin
