Unde sînt vremurile romantice în care disputele politice se duceau cu floreta, cu spada, pe terenul duelurilor (mai mult sau mai puţin) elegante? Unde sînt vremurile de la începutul tranziţiei, în care conflictele dintre partide, dintre Putere şi Opoziţie se desfăşurau în planul doctrinelor, al ideologiilor, al programelor, al platformelor? Pare-se că a trecut timpul floretei, al spadei, al pistoalelor cu ţeava lungă şi fină, amintind de mînuitori ca Marlowe, Puşkin, Lermontov sau ca nefericitul baron Tuzenbach din Trei surori... Acum armele preferate sînt denunţul, corupţia, contul bancar, frauda, parchetul, poliţia, tribunalul. Nu se trag gloanţe de la distanţa reglementară, ci se aruncă pietre, obuze şi bombe. Nu se mai rosteşte poetic şi ameninţător "En garde!", ci, poate la fel de ameninţător, dar deloc poetic "Garda Financiară!". Nimeni nu mai moare în duel, ci, în cel mai rău caz, în puşcărie (deşi e greu să-ţi imaginezi vreun "erou al vremurilor noastre" sfîrşindu-şi viaţa la închisoare). Poliţia îl urmăreşte pe Ioan Mureşan, ministrul ţărănist
al Agriculturii, pentru corupţie, respectiv pentru infracţiuni economice. Fostul ministru Ioan Mureşan îl denunţă pe actualul ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu, pentru corupţie, respectiv pentru favorizarea unor firme la care este părtaş. Nici vorbă de disputa dintre doctrina ţărănistă şi cea social-democrată, aşa cum nu este vorba nici în alte înfruntări la zi. Se vorbeşte nu de politica agrară, economică, de privatizare, de reformă, internă, externă, ci de cîte milioane de dolari a furat unul sau altul, de cîte întreprinderi familiale a favorizat, de cîte vile, cîte maşini, cîte conturi în străinătate, cîte tablouri pe pereţi, cîte fraude bancare sau fiscale, cîte şpăgi, cîte comisioane, cîţi prieteni în lumea afacerilor veroase etc. Omului simplu nu i se mai propune alternativa politică, ideologică,