Soldati inarmati fug din post. Impresionanta desfasurare de forte, dar si poticnelile urmaritorilor transforma evenimentul intr-un subiect de prima pagina a ziarelor, devorat de cititorii care vor si altceva decit politica. Povestea nu este o premiera. In ultimii ani, dezertarea - uneori cu tot cu armament - a devenit un fenomen, evenimentele fiind uneori marcate de tragedii. Ultimul caz - fuga din post a doi militari inarmati de la o unitate din Vilcea - readuce in discutie subiectul. Totodata, stirneste noi intrebari legate de modul de selectie a recrutilor. Fugarii sufera de tulburari de comportament, care ii fac inapti pentru satisfacerea stagiului militar. Mai mult, unul dintre militari are antecedente penale, situatie in care nu ar fi trebuit repartizat la paza unui depozit de armament. Unele dezertari se incheie dupa citeva zile, altele peste un deceniu. In alte cazuri, nici nu mai vine vorba despre o rezolvare, ceea ce inseamna ca militarii fugari sint inca in libertate, in Romania sau peste granita, cu sau fara arme. Motivele pentru care fug militarii sint foarte diferite - de la frica (justificata ori nu) si pina la intentii criminale sau, pur si simplu, prostie. Mult mai importante pentru siguranta cetateanului de rind sint insa intrebarile legate de modul atit de simplu de a fugi cu armament dintr-o unitate militara.
Duminica, 24 noiembrie 2000. Trei jandarmi au fugit din posturile de la unitatea din Cernavoda, avind asupra lor arme si munitie. Urmarirea a implicat cea mai mare desfasurare de forte pentru o asemenea situatie: aproape 3.000 de oameni i-au haituit, timp de patru zile, pe tulcenii Lucian Ivan, Antonel Criscon si Iulian Roman, toti de 21 de ani. Cei trei au fost vazuti, prima data dupa dezertare, in Medgidia, unde ajunsesera cu o ocazie. Unitatile Ministerului de Interne (MI) au inceput imediat cercetarile in zonele Dobrogea, Galat