Caragiale la el acasă

Adevărul literar şi artistic din 6 februarie publică un interviu luat de Florena Dobrescu primarului comunei Haimanale, actualmente I.L. Caragiale, din judeţul Dîmboviţa, unde s-a născut marele scriitor. Primarul se dovedeşte un demn urmaş al personajelor lui Caragiale. "...Intenţionăm să cumpărăm un teren din apropierea casei memoriale..., spune primarul. Vrem să construim o casă de lecturare (sic!) care să strîngă valorile necesare formării culturii tinerilor, dar şi a celor bătrîni." Sperăm ca dl primar să o frecventeze cu folos. "De asemenea, anul acesta va fi dezvelit şi bustul dramaturgului..., continuă interviul. Bustul este din ciment şi este făcut la Fabrica de Mobilă din incinta penitenciarului din comună, unde, pe lîngă muncitorii angajaţi, lucrează şi deţinuţi." Despre autorul bustului, nici un cuvînt, în afară de cazul că el era o operă colectivă a celor de la penitenciar. Primarul ne mai spune şi ce se mai întîmplă prin Haimanale la un veac şi jumătate de la naşterea scriitorului: "În comuna noastră şi acum sînt cetăţeni turmentaţi, ţuica le place mult..." Ce vă place din Caragiale, întreabă reporteriţa: "Mie îmi place tot ce am citit în şcoală, ce era în programă, dar cel mai mult îmi place O scrisoare pierdută. Are aşa o tentă prin care apostrofează zilele de astăzi, cu bucurii şi cu necazuri." De la faimoasele interviuri de pe vremuri ale lui Al. Monciu-Sudinski, n-am mai citit unul atît de reuşit. Caragiale e veşnic şi la el acasă.

Iarăşi Tony Judt

Într-un interviu cu multe lucruri de citit din Observatorul cultural nr. 101, dl Mircea Mihăieş se arată mirat (ne-am arătat şi noi) de felul cum apreciază dl Sorin Antohi "statutul academic onorabil (dar nu mai mult)" al directorului de la Remarque Institut. "Dacă Sorin Antohi n-ar fi părăsit niciodată Bahluiul, aş înţelege. Dar ca unul care de