Habent sua fata libelli. Şi lexiconul Gandirea magico-religioasă la români, al lui Ion Taloş, apărut la Editura Enciclopedică (2001,278 p.) îşi are istoria sa, pe care o evocăm lapidar, în primul rând pentru ca să constatăm, încă o dată, ce vitregă soartă au cărţile unor scriitori români stabiliţi în străinătate, autorul despre care scriem stabilindu-se în anul 1986 la Köln, unde predă literaturi populare romanice. Elaborat între anii 1991 şi 1995, pe baza cursurilor pe care le-a ţinut la Universitatea din oraşul amintit, lexiconul a fost predat, la sfârşitul anului 1995, la pariziana Edition-Entente, care din cauza dificultăţilor financiare nu l-a tipărit. Manuscrisul a fost transferat unei alte edituri pariziene, Imago, care neavând o subvenţie de 18.000 de franci n-a tipărit cartea. în fine, dicţionarul a fost trimis seriei "Ateliers de l'imaginaire" a Uni-versi-tăţii "Stendhal" din Grenoble, unde probabil va avea mai mult noroc. Să amitim că toate aceste demersuri le-a făcut dl Claude Lecouteux, profesor la Universitatea Sorbonne IV, care a şi tradus din germană în franceză cartea d-lui I. Taloş.

Gândirea magică a făcut, în ultimii vreo douăzeci de ani, însă mai ales în ultimul deceniu, obiectul unui număr apreciabil de cărţi, cum sunt: Lucia Cireş şi Lucia Berdan, Descântece din Moldova (1982), Ştefania Cristescu, Descântece din Cornova - Basarabia (1984), Vasile Avram, Constelaţia magicului - O viziune românească asupra misterului existenţial (1994), Aurora Liiceanu, Povestea unei vrăjitoare (1996), Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiţionale (1998), Sanda Golopenţia, Desire Machines. A Romanian Love Charms Database (1998), Antoaneta Olteanu, Ipostaze ale maleficului în medicina magică (1998) şi Şcoala de solomonie. Divinaţie şi vrăjitorie în context comparat (1999), Maria Purdela Sitaru, Etnomedicină lingvistică(1999), Camelia Burghele, în numel