Într-un interviu publicat în Vatra (nr. 11/ 2001), Dumitru Crudu, întrebat de Alexandru Vakulovski cum i se par revistele româneşti de cultură, dă următorul răspuns: "Foarte multe reviste pe care aş vrea să le citesc nu le citesc fiindcă au ceva plictisitor în ele. Ceva le scapă. Şi, mai exact, le scapă fenomenul literar contemporan." Vor fi fiind mulţi cărora afirmaţia o să le pară exagerată şi, pe de altă parte, se vor întreba "Da' cine-i Dumitru Crudu ăsta?". Tocmai aceştia vor proba adevărul spuselor lui Dumitru Crudu. El este un important poet tînăr, iar faptul că mulţi nu ştiu de el se datorează în mare parte opacităţii revistelor literare la ceea ce se scrie acum. Într-adevăr, multe reviste - multe dintre ele prestigioase - sînt aşa cum le defineşte Dumitru Crudu. Nu este, însă, cazul Vetrei. Ultimul număr apărut (11/ 2001) conţine, pe lîngă multe texte interesante şi care dau seamă de fenomenul literar actual, un grupaj dedicat revistelor culturale electronice - iată un alt subiect cultural de ultimă oră! Un subiect atît de de ultimă oră, încît celor de la Vatra ajunge pe alocuri să le scape. Căci ce altceva decît o gafă e să dedici un grupaj "revistelor electronice din diaspora", în situaţia în care Internetul este caracterizat mai întîi de toate prin

absenţa graniţelor? Printre cele trei reviste "diasporene" puse în discuţie este şi Respiro, care are jumătate din redacţie formată din români care locuiesc în România (Ioana Drăgan, Răzvan Rădulescu, Cosmin Bumbuţ)... Trecînd peste acest mic inconvenient, grupajul din Vatra este foarte interesant şi util - cu atît mai util, cu cît realitatea revistelor electronice este cvasi-eludată în dezbaterile culturale de la noi. Pe lîngă revista Respiro, în grupajul respectiv mai sînt prezente revistele Asymetria (al cărei director este Dan Culcer de la Paris) şi Norii (al cărei director este Ştefan Bălan din