Cei care îşi depun dosarul la Oficiul Naţional pentru Recrutarea şi Plasarea Forţei de Muncă în Străinătate, cu scopul de a pleca la lucru "în afară", trebuie să includă în acesta răspunsul la două întrebări extrem de simple: "Ce?" (însemnînd ce meserii doriţi să practicaţi?) şi "Unde?". Orice şi oriunde pare a fi opţiunea generală a celor care aşteaptă pe culoarele Oficiului, însoţită eventual de precizarea "orice legal" şi susţinută de exemplul celor plecaţi la munci agricole în Spania, absolut dezirabil în opinia oricui îşi doreşte să lucreze ca muncitor necalificat în alte state. Directoarea ONRPFMS, înfiinţat în acest an, la data de 15 ianuarie, Daniela Nicoleta Andreescu, declară că aceste cazuri sînt totuşi excepţionale şi ţin de o situaţie limită în care se află anumite persoane. Pentru că, de cele mai multe ori, candidaţii au clar trasate în minte anumite destinaţii şi ocupaţiile pe care doresc să le exercite acolo. "În general aceste cazuri nu sînt selecţionate de angajator, care vrea de pildă persoane calificate în agricultură. Din păcate, adaugă domnia sa, situaţiile disperate de acest fel nu mă ajută absolut deloc. Pentru că în momentul în care negociez cu partenerii străini, ele fac să scadă preţul forţei de muncă provenite din România. Nimeni nu o să-ţi dea mai mulţi bani fiindcă eşti disperat, ci, din contră, o să-ţi dea mai puţini." Plasarea lucrătorilor în străinătate prezintă în mod evident avantaje pentru statul român, deoarece ea duce la scăderea presiunii de pe piaţa autohtonă a forţei de muncă şi la creşterea nivelului de pregătire al muncitorilor. În plus, mare parte a banilor cîştigaţi acolo se întorc înapoi în ţară, susţine Daniela Nicoleta Andreescu, referindu-se la economiile pe care lucrătorii le fac şi care reprezintă aproximativ 80% din cîştigul de pe un contract. Putem trage deci concluzia că munca în străinătate are drept cons