Ce ne cere, de fapt, NATO?

In primul rind, a fost gindit si promovat in mod total neprofesional, iar asta este, din pacate, o caracteristica mai generala a procesului legislativ in Romania. La noi, legile sint privite in continuare ca un obiect de inchinare tehnica pentru specialisti, in loc sa fie considerate simple instrumente prin care se pun in practica decizii politice luate in urma unor dezbateri de substanta privind directii de actiune, cu avantajele si dezavantajele fiecareia. Ca atare, cel mai adesea legile nu au un preambul scris in limbaj simplu, care sa le sintetizeze scopul si metodele, asa cum ar fi normal, asta si pentru ca uneori scopul si metodele nu sint foarte clare nici pentru initiator. Daca preambulul ar exista, ne-ar fi mult mai usor sa judecam in ce masura un articol din lege sau altul se abate de la ideea de baza a acesteia. In cazul de fata, motivele invocate pentru urgentarea adoptarii Legii secretelor sint cerintele clubului NATO, la care incercam sa aderam. Dar nu exista nici o justificare scrisa din partea initiatorilor legii, din care sa vedem si noi, cetatenii de rind, care sint aceste cerinte, fie obligatorii, fie cu statut de recomandare. Oficial, nu avem decit apropouri sau enunturi oblice lansate in conferinte de presa de diversi demnitari. Ca si cind lordul Robertson, secretarul general NATO, l-ar fi sunat pe mobil pe dl Talpes si i-ar fi spus doar lui la ureche care sint regulile clubului, iar noi trebuie sa-l credem pe cuvint.

Tot legat de procesul legislativ, lipseste complet o minima documentare comparativa pe care initiatorii erau obligati s-o faca, in caz ca voiau sa-i luam in serios. Trei tari foste comuniste sint deja in NATO, iar alte citeva care candideaza in acest al doilea val au note mai bune decit noi (de exemplu, statele baltice). E de presupus ca Ungaria, Polonia si Cehia au deja un sist