Pavel Susara a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ in 1981, iar lucrarea sa de diploma, George Calinescu si categoriile picturii, a fost realizata sub indrumarea lui Andrei Plesu. Inainte de 1990, Pavel Susara a lucrat ca muzeograf si, intre 1987-1989, a fost directorul Centrului pentru Indrumarea Creatiei din judetul Calarasi. Acum este cercetator la Institutul de Istoria Artei al Academiei Romane.
A publicat eseuri, articole, carti de poezie, poeme in proza. In perioada 1993-2001 a fost colaborator permanent al postului de radio Europa Libera (cronica plastica), iar intre 1996 si 1998 a realizat rubrica de cronica plastica in ziarul Libertatea. Cit priveste rubrica sa din Romania literara, aceasta exista din 1992 si este probabil un record in materie. Pavel Susara este membru al Uniunii Scriitorilor, dar si al Uniunii Artistilor Plastici. A fost premiat si de catre una, si de catre cealalta: de prima pentru volumul de poezie pentru copii Opt povesti adevarate/ cu fiinte minunate (Editura Aritmos, 2000), de cea de a doua in 1995. Scrie mult, arborescent, si nu-si poate refuza volutele scrisului. Principiul sau este, cu siguranta, unul al placerii, asa cum el insusi marturiseste in acest interviu.
In lipsa modelelor si a bibliografiilor obligatorii
Ati fost „elevul“ lui Andrei Plesu. In ce fel te poate marca o asemenea vecinatate si ce ati invatat esential de la profesorul dumneavoastra?
Pentru a se intelege exact impactul si consecintele intilnirii mele cu Andrei Plesu, trebuie sa fac putina istorie personala si sa invoc, fie si cu titlu de materie prima pentru o eventuala sedinta de psihanaliza, traseul care a precedat acest moment. Nascut si crescut in mediul rural, in afara oricarui climat intelectual structurat, n-am avut privilegiul unui model sau al unui indrumator cultural acreditat. S
