Citeam în ziar mai zilele trecute că specialiştii UNESCO anticipează dispariţia a trei mii de limbi din şase mii cîte există azi în lume. Printre cauzele enumerate sînt contactul cu anumite culturi agresive şi politica unor guverne care interzic sau descurajează folosirea unor limbi locale. Fenomenul este, se pare, mai acut în Asia, Africa, America de Sud, dar nu lipseşte nici din Europa. (Nu pot să nu-mi stăpînesc un zîmbet la ideea că, prin cine ştie ce capriciu istorico-lingvistic, ar dispărea limba română, dar ar rămîne limba moldovenească - o ficţiune de partid şi de stat, vorbită, după unele păreri, în Republica Moldovenească...) Comentatorul ziarului în care am citit relatarea constată că un congres ţinut la Roma a semnalat şi dispariţia treptată a limbii latine, folosită în bisericile catolice, semnalînd că, la un sinod ţinut în toamna trecută, numai "cardinalul lituanian Janis Pujats" a vorbit în limba latină, ceea ce l-ar fi făcut pe Suveranul Pontif să comenteze: "Paupera lingua latina, ultimum rifugium in riga habet" (Săraca limbă latină, are ultimul refugiu la Riga). Ştiind că Papa este de origine poloneză, nu-l pot bănui că a plasat Riga în Lituania şi nu în Letonia, unde-şi are dintotdeauna locul, astfel că bănuiala cade, îmi pare rău, asupra jurnalistului român. Dar nu despre asta e vorba. Am văzut recent, la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu, un spectacol în premieră cu o adaptare scenică liberă după Othello de Shakespeare, imaginată de regizorul ucrainean Andryi Zholdak, artist talentat şi controversat, cunoscut la noi pentru montarea Idiotului, adaptare după F.M. Dostoievski, precum şi ca autor al spectacolului, prezentat anul trecut la Festivalul de la Sibiu, Căsătoria, cu o trupă din Cerkask. În spectacolul - extrem de interesant - cu Othello, ca şi în celelalte montări, se vorbeşte foarte puţin, aproape deloc. Totul este mişcare, gest, scen