William TOTOK
Constrangerea memoriei. Insemnari, documente, amintiri
Editura Polirom, Colectia „Ego“,
Seria „Jurnal“, Iasi,
2001, 240 p., f.p.
In Addenda Cartii negre a comunismului, editata la Humanitas in 1999, numele lui William Totok nu este pomenit intre rezistentii epocii ceausiste, asa cum nu apare, de altfel, numele vreunui alt neroman. Nici in volumul lui Dennis Deletant, Ceausescu si Securitatea, Totok nu se regaseste. Desi cartea lui Deletant este subintitulata Constringere si disidenta in Romania anilor 1965-1989, paginile ei abunda de teoretizatorii evazionismului politic: refugiul in jocul margelelor de sticla ale artei ori filozofiei. Nimic despre membrii Grupului de Actiune „Banat“, caruia i-a apartinut Totok. Desi coalizarea nucleului de tineri scriitori germani din Timisoara a creat un precedent cu maxima relevanta simbolica, desi a facut pionierat in zorii minirevolutiei culturale ceausiste, cele citeva oferte de inventar pentru rezistenta romaneasca o uita sistematic. Firava a fost rezistenta, firava este, se vede, si cunoasterea ei.
Relevanta simbolica nu inseamna manifestare insignifianta. William Totok a fost arestat pentru poezii in care scria: „El s-a proclamat de curind/ domnitorul acestei republici/ in afacerile lui/ se poate lipsi de obraz/ el stie destul de bine/ deosebirea dintre dreapta si stinga/ el/ a fost un domn popular/ si avea o judecata rece mecanica/ si o solida trasatura de caracter national/ prin care se deosebea/ de toti oamenii rafinati“ etc. Trimis la inchisoare in 1975 pe baza faimosului art. 166 din Codul penal (propaganda impotriva orinduirii socialiste), Totok a mincat si el „fiertura usor indulcita, numita in jargonul de inchisoare «motorina», in care pe linga graunte prajite de orz mai inotau citeodata firimituri de biscuiti, la prinz s…t un soi de supa – de fapt, o
