1. Filmul
Filmul ne prezinta oameni din partea romaneasca a Deltei Dunarii in anii ’90. E vorba de reprezentanti a patru generatii, care isi spun pasurile. Mai intii, fostul marinar Pal, care, la sfirsit, va rosti monologul central despre omul salbaticit si insingurat, pe urma Toni si Varvara, o pereche mai in virsta de oameni care reusesc sa se mentina pe linia de plutire facind agricultura si bind, apoi pescarul Nicu, trecut de douazeci de ani, adolescentul Ionut si tatal sau, un vagabond. La prima vedere, e vorba de personaje marginale, de outsider-i, care sint insa afectati de circumstantele de moment. Outsider-ii nu pot fi definiti doar din punct de vedere social, ei ilustreaza mai clar abisurile existentiale si astfel, din descrierea lor, intelegem mai bine precaritatea conditiei umane. Asa se explica, probabil, in buna masura, interesul de care se bucura outsider-ii in arta.
Thomas Ciulei este un maestru al acestui mod de a privi lucrurile. Toate filmele sale de pina acum abordeaza tema outsider-ilor si rareori un cineast s-a apropiat cu atita empatie de ei. In Balcani, outsider-ului i-a revenit dintotdeauna un rol special. Intr-o societate din care lipseste centrul critic, e usor sa devii outsider.
Filmul ne infatiseaza o Delta in afara sezonului, in mare parte cea din timpul iernii, si nu cea turistica. Faptul ne permite sa avem o perspectiva netrucata asupra peisajului si face ca oamenii si natura sa fie mai precis conturate in starea lor de a fi. In timpul turnarilor, regizorul ii raspunde unui reporter roman care il intreaba de ce filmeaza iarna: „Tocmai pentru ca lucrurile, oamenii sint mai «vizibili». Totul e atunci mai transparent. Frunzele cad, poti vedea printre crengile care pina atunci camuflau o anumita imagine“ (Privirea, Nr. 10, februarie 2000).
Estetica lui Ciulei decurge din alternanta chipurilor in grospl
