Petru Romosan a inceput ca poet, a continuat ca negustor de arta. Acum este directorul unei edituri importante, Compania. Securitatea facuse in anii ’80 o pasiune devastatoare pentru persoana lui, ceea ce l-a determinat sa aiba doua tentative de a trece pe jos granita spre Ungaria. Prima data a fost prins. A doua oara a reusit sa ajunga „dincolo“. A locuit in Franta timp de multi ani, dar dupa Revolutie a preferat sa se intoarca in Romania, unde a infiintat, impreuna cu sotia sa, Adina Keneres, Editura Compania.
In tinerete, si-a dorit sa fie precum Rimbaud. Intrucitva, parasind lumea literaturii cind era inca destul de tinar, autoexilindu-se printre negustorii de tablouri, Petru Romosan reface destinul poetului francez. Sint putini aceia care au curajul de a se retrage din viata literara, care inlocuiesc dimensiunea livresca cu cea pragmatica si vie a existentei. Sint multi, in schimb, cei care se agata cu orice pret de o virtuala glorie literara. Petru Romosan insa a avut o buna intuitie a vremurilor, a istoriei si a propriilor pasi.
Generatia ’80 pe scurt
Am recitit citeva dintre poeziile dumneavoastra. Nu ati debutat, ca altii, intr-o antologie.
Eu veneam de la Cluj. Generatia ’80 a inceput de fapt la Cluj, in anii ’73-’74. Cu Ion Muresan, cu Marta Petreu, cu Radu Saplacan. Fiecare a evoluat in felul lui. Generatia ’80 bucuresteana a lui Mircea Cartarescu este, de fapt, generatia lui Nicolae Manolescu.
In ce sens? Vreti sa spuneti ca licenta optzecismului ii apartine lui Nicolae Manolescu?
Nicolae Manolescu a sesizat, la un moment dat, oportunitatea de a-si face un lifting si de a mai ramine astfel in actualitate inca zece ani, ceea ce s-a si intimplat. De fapt, adevarata generatie ’80 e Nicolae Manolescu insusi, care s-a folosit de tinerii care debutau, pentru ca avea maturitatea int
