Dubla emigrare
De ce v-ati intors din Franta?
In fapt, pentru mine Franta a fost o experienta foarte importanta, dar limitata. La un moment dat s-a incheiat.
Se incheiase dinainte sa va intoarceti propriu-zis in Romania?
Se incheiase, da. Experienta mea pariziana are o vechime mai mare. La 10 ani, citeam Dumas si, ca multi alti copii de virsta mea, stiam Parisul aproape pe dinafara. Stiam strazile din diferite secole: XVI, XVIII. Cunosteam harta Parisului fara sa-l fi vazut vreodata in realitate. In plus, aveam un mare complex, pe care il au cam toti romanii, fata de marile culturi. Am reusit, prin experienta franceza, sa imi depasesc acest complex, care, de altfel, mi se pare justificat. De ce este justificat acest complex? Pentru ca sintem o cultura mica, a carei maturizare a inceput dupa Revolutia de la 1848. Nu e numai cazul nostru, ci si al tarilor din jur, inclusiv Ungaria, Rusia, Grecia, Bulgaria. Exista citeva mari culturi, cea italiana, franceza, engleza, chiar si cea olandeza, care au traditii mult mai intinse. In Franta, cultura laica se face de opt secole. De aceea instrumentele unui om de cultura francez sau italian sint rafinate, sint cizelate, verificate pe o distanta foarte mare in timp. De exemplu, comertul de arta nu se face diferit, in Europa Occidentala, de cum se facea acum trei, patru secole. Lucrurile nu au facut decit sa se innoiasca treptat. Foarte lent. S-a adaugat mereu ceea ce era necesar. Dar structurile de baza exista de mult. Legile de functionare a licitatiilor publice sint, de exemplu, cele de pe vremea lui Ludovic al XIV-lea. Prin urmare, revenind, complexele ne sint justificate prin scurtimea istoriei noastre coerente, constiente si intrate in dialog cu celelalte culturi. E adevarat ca exista in Romania o cultura religioasa solida inainte de 1850, existau personalitati interesante
