Din scaunul cu rotile, viata este perceputa crunt, apasind mai greu pe umerii celui deja ingenuncheat. Nelu Teodorescu traieste calvarul handicapului fizic, care a adus dupa el saracia, de 21 de ani. Inainte un om cu o viata multumitoare, care planuia, ca fiecare dintre noi, un viitor frumos si implinit, acum barbatul este omul care asteapta sa i se arunce in cutia de carton, asezata linga roata caruciorului, citeva monede cu care sa cumpere o piine. Se simte injosit, dar toata umilinta lui are un scop nobil: Ancuta, fetita lui de zece ani.

In urma cu 25 de ani, Nelu Teodorescu, pe atunci sofer de tir, a avut un accident, in urma caruia piciorul sting i-a fost afectat grav. Sperind ca va putea sa isi salveze piciorul, barbatul a suferit 12 operatii. Totul a fost in zadar, pentru ca in urma cu trei ani piciorul i-a fost amputat. De asemenea, si inima lui a avut de suferit, Nelu purtind in piept o canula care il ajuta sa mai treaca peste o noua zi. Barbatul a acceptat ca viata lui va fi de acum incolo o lunga suferinta, dar nu si ca fetita lui trebuie sa traiasca in lipsuri. Incercarile de a obtine un venit au esuat insa: „Nu primesc ajutor de handicap pentru ca mi s-a spus ca nu m-am nascut fara picior, ca nu am handicapul din nastere. Am fost la primarie, la prefectura, sa incerc sa primesc un ajutor. Am ajuns la Adrian Paunescu in audienta si chiar la primul ministru. Degeaba, toti au promis, dar eu am ramas cu suferinta si saracia“.

„Pentru copilul asta traiesc“

Impins de nevoie, Nelu a renuntat la orice orgoliu, si-a asezat caruciorul pe trotuar si asteapta ajutor din partea semenilor. Este barbatul pe care fiecare dintre noi l-a vazut macar o data in fata magazinului Franolta, tinind o Biblie in mina sau cintind la acordeon. „Lumea nu este asa de milostiva. Multi trec fara ca macar sa se uite la mine. Dar nu am de ales“. Sot