A fost Cehoslovacia un stat artificial? Cum se explică despărţirea Slovaciei de Cehia şi formarea celor două state naţionale pe ruinele fostei republici federale? Reprezintă cehii şi slovacii cu adevărat două societăţi cu trăsături distincte din punct de vedere etno-cultural? Dar naţional-politic? Putem admite că ruptura dintre cele două regiuni - păreau a fi predestinate să coabiteze o lungă durată istorică -, s-ar fi datorat procesului de dizolvare a statului comunist? Pentru a răspunde măcar şi parţial la asemenea întrebări îmi pare utilă o scurtă incursiune în istorie. Cehii şi slovacii trăiseră separaţi încă din secolul al X-lea. Ideea unificării celor două entităţi a fost formulată întîia oară în cursul revoluţiei de la 1848. Teoreticianul acestui demers politic va apărea la sfîrşitul secolului al XIX-lea în persoana lui Thomas Masaryk, dar punerea în aplicare a proiectului avea să se petreacă abia după primul război mondial. În fapt, destrămarea imperiului austro-ungar a fost contextul politic şi administrativ care a permis unirea celor două naţionalităţi într-un stat de sine stătător. Acţiunile au fost în principal ale cehilor, care constituiseră primul comitet naţional ceh în anul 1915, viitorul consiliu naţional al statului. Puterea politică a fost preluată de Comitetul Naţional de la Praga în anul 1918 după destrămarea guvernului imperial de la Viena. În noiembrie 1918, o adunare formată din 201 cehi şi 69 de slovaci avea să proclame la Praga desprinderea de Casa de Habsburg şi avea să-l aleagă drept preşedinte al noii republici chiar pe artizanul amintitelor structuri politice, e vorba de filozoful şi gînditorul politic Thomas Masaryk. Tratatele de Versailles, Saint-Germain-en-Laye, Trianon, prin care au fost stabilite frontierele cu Germania, Austria, Ungaria, Polonia, au favorizat noul stat. În pofida acestei realizări, elementele compozite ale