De curînd, prestigioasa televiziune britanică BBC a fost criticată pentru modul "lamentabil" în care a înţeles să trateze ştirea decesului Reginei-Mamă: de la culoarea "nepotrivită" a cravatei prezentatorului (bordo, în loc de neagră; postul s-a scuzat explicînd că negrul este rezervat Reginei Elisabeta a II-a...) şi pînă la interviul în direct cu nepoata decedatei (cîteva dintre întrebările puse au fost considerate "deplasate"), BBC-ul a fost atacat din toate părţile - de abonaţi şi membri ai familiei regale deopotrivă -, trezind suspiciuni în legătură cu o instituţie care era percepută, pînă nu de mult, ca o emblemă a proverbialului tact britanic... Dar critici şi mai vehemente - mai ales pentru că vizau aspecte de fond ale politicii televiziunii respective - fuseseră deja lansate încă din vara trecută: în ediţia din 26 august 2001 a suplimentului Sunday Herald, două articole învinovăţeau direct BBC-ul de ceea ce ziarul numea "tabloidizarea" venerabilei instituţii: concesiile - de neconceput - făcute comercialului de către o televiziune publică de prestigiu. (a.l.ş.)

"Frunze de viţă ascunzînd o goliciune comercială" Vorbind la Festivalul internaţional de televiziune de la Edinburgh, supervizoarea postului BBC1, Lorraine Heggessey, a încercat să pareze atacurile. Heggessey a afirmat că "Nu sînt şi nu voi fi niciodată judecată în funcţie de rating-uri (= indici de audienţă). Dar BBC1 trebuie să fie prosper. El trebuie să fie un canal care să-i convingă pe oameni că merită să rămînă pe el." Intervenţia lui Heggessey era menită să corecteze cîteva afirmaţii făcute de unul dintre executivii importanţi de la postul concurent ITV, directorul de programe David Liddiment. Acesta criticase BBC-ul pentru faptul că "în goana după audienţă, pierde din vedere responsabilitatea sa culturală, încercînd să bată concurenţa cu propriile ei arme." Într-adevăr, la începutul