Are 50 de ani si ultimii sase i-a petrecut dupa gratii. Mai are de executat inca 14, din cei 20 de ani la care a fost condamnat pentru ca, intr-un moment de nebunie, a luat viata unui om. Pe Dinculescu Stefan l-am intalnit la Penitenciarul Timisoara, acolo unde este "cazat" de o bucata buna de vreme. Figura tradeaza un om macinat de regrete. "Anturajul m-a adus aici, incearca sa-si scuze, intr-un fel pacatul originar de care este acuzat. Aveam posibilitatea sa fiu un om respectat de societate, dar din vina mea am ajuns un paria. Cei mai frumosi ani ii voi petrece dupa gratii. Ce pot sa mai astept de la viata?" In Penitenciar a incercat sa-si umple timpul si sa se faca util cuiva. Asa ca de cativa ani, s-a reintors la pasiunea din copilarie": pictura. Pasiune de pe urma careia viata lui putea sa urmeze un alt curs in conditiile in care era un om normal, nu un asasin. Viata lui Dinculescu Stefan ar fi putut sa fie cu totul alta. Provenind dintr-o familie de intelectuali timisoreni a avut parte de o educatie aleasa. Dupa absolvirea liceului a urmat, timp de patru ani, cursurile Facultatii de Electrotehnica din municipiu. Facultate pe care nu a absolvit-o din cauza unor altercatii pe care le-a avut cu un profesor. Talentul pentru desen l-a ajutat sa-si gaseasca un loc de munca bun, dar fire dornica de a experimenta mereu ceva nou, a abandonat aceasta meserie, dedicandu-se celei de receptionier la unul dintre hotelurile de pe Litoral. In plus ii parea o meserie care i-ar fi adus venituri mai mari. Dupa 1990 s-a gandit insa - nemultumit nici de slujba de receptionier - ca ar fi momentul sa se apuce de altceva. "Mi-am vandut apartamentul cu doua camere pe care il aveam si m-am apucat sa aduc marfa de la sarbi si de la unguri, pe care o vindeam. Se pare ca nu aveam stofa de bisnitar pentru ca, in loc banii sa mi se inmulteasca, in fiecare luna scadeau. Este adevarat, stateam