Vera Sandor este primul psihanalist roman care a devenit membru direct al Asociatiei Internationale de Psihanaliza. In acelasi timp, este membru afiliat al Societatii de Psihanaliza din Paris si, desigur, membru direct al Societatii Romane de Psihanaliza, pe care a fondat-o, alaturi de alti colegi de breasla, in 1990. Pina acum doua saptamini, Vera Sandor a fost si presedinta acestei din urma societati. Conduce in continuare Fundatia „Generatia“ pentru psihoterapia psihanalitica a copiilor si studentilor, fundatie care se ocupa de formarea de specialisti in psihoterapia copilului si a adolescentului, de consultatiile propriu-zise din cadrul Centrului de psihoterapie si de editarea unor carti de specialitate.
CV-ul Verei Sandor este coplesitor pentru oricine incearca sa inteleaga ce presupune o formare indelungata si minutioasa in directia psihanalizei. Mi-am dorit de mult sa realizez acest interviu, inca de pe vremea in care citeam o ancheta pe tema psihanalizei, intr-un numar al Dilemei dedicat subiectului in cauza. Vera Sandor demonta, in raspunsul sau, citeva dintre prejudecatile clasice tesute in jurul psihanalizei. Mi-a atras atentia atunci inteligenta sa taioasa, dar onesta, lipsita de agresivitate si echivocuri, dublata de o feminitate cvasimaterna. Interviul de fata mi-a confirmat in totalitate primele intuitii.
O scurta istorie a psihanalizei romanesti
Preocuparea dumneavoastra pentru psihanaliza dateaza de mult. Ce insemna inainte de 1990 acest lucru? Pe atunci era o activitate aproape clandestina.
Din punctul de vedere al practicii, era intr-adevar o activitate semiclandestina, iar din punctul de vedere al ideologiei, psihanaliza nu era pe placul liniei oficiale. Citeam insa foarte mult, aplicam lecturile in practica terapeutica, in psihoterapii, in dispensar, in policlinica, acolo unde lucram.
@N
