Alexandru Zub in dialog cu Sorin Antohi
Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie si morala in Romania
Cuvint inainte de Sorin Antohi, Editura Polirom, Colectia „Duplex“, Iasi, 2002, 216 p., f.p.
Volumul de conversatii (traducere aproximativa a frantuzescului entretiens) cu istoricul iesean Alexandru Zub se inscrie intr-un proiect extrem de ambitios – nu ma refer aici la „Duplex“, colectia initiata acum doi ani de Editura Polirom, ci la incercarea consecventa a altui istoric, Sorin Antohi, de formare a unui corpus de texte care sa legitimeze ceea ce el numeste al treilea discurs. Acesta e si numele primului dialog, cel cu Adrian Marino: Al treilea discurs. Cultura, ideologie si politica in Romania (in alta ordine de idei, nu intimplator toate cele trei volume despre care vorbesc, dedicate lui Marino, Mihai Sora si Al. Zub, fac in chiar titlul lor referinta directa la Romania).
In termenii lui Antohi, al treilea discurs este „termenul mijlociu, tertul mereu exclus al dialogului Est-Vest (sau, mai general, Centru-Periferie)“, „nici negare autohtonista a Occidentului (si, mai general, a Celuilalt), nici asumare imitativa a normelor si discursurilor de referinta (ca la majoritatea occidentalizantilor)“; pentru Adrian Marino, principalul sprijinitor in lumea intelectuala a acestei pozitii, e vorba despre „gasirea unei solutii de colaborare si de sinteza intre cele doua orientari ideologice fundamentale ale culturii romane: «autohtonism» (primul «discurs») si «europenism» (al doilea «discurs»), cu toate implicatiile si ramificatiile acestor «discursuri»“. O atitudine usor de inteles, un bun punct de plecare pentru oamenii de cultura; si atunci de ce nu poate capata acest discurs un loc central in dezbaterile intelectuale?
Pentru ca cei care-l promoveaza sint si cei dintii care-i incalca (fie si partial) principiile; o noua directie
