Exista mai multe feluri de a pleca dintr-o tara, mai multe feluri de a trece o granita si, implicit, de a lupta. Exista mai multe feluri de a te intoarce acolo de unde ai plecat. De ce am dorit sa realizez acest interviu? Pentru a afla la ce distanta se afla Emil Hurezeanu, cel care publica in 1979 celebra Lectie de anatomie, de Emil Hurezeanu cel de astazi, pentru a descoperi ce diferenta este intre Europa Libera de altadata si cea din zilele noastre, pentru a sti ce insemna, in anii ’80, despartirea de literatura, intr-o tara in care a scrie literatura era, in multe cazuri, o virtute. Pentru a vorbi despre lucruri banale sau delicate cu un poet, cu un analist politic, cu un eseist, in acelasi timp.

Carisma indubitabila a lui Emil Hurezeanu a fost mereu dublata de o anumita aura de mister. Insa oricine indrazneste sa circule pe alt drum decit cel al majoritatii este exilat adesea in coltul umbrei si al misterului.

Echinoxul era o insula, Tribuna – un estuar

In interviul de acum citeva saptamini, Petru Romosan imi spunea ca nu ar putea vorbi prea mult despre Echinox si ca dumneavoastra ati fi mai potrivit in acest sens. Ati publicat numai la Echinox sau si in Tribuna?

Eram, intr-adevar, agent dublu. De fapt, am debutat la Sibiu, in revista Transilvania. La Echinox era un fel de grup scoala, capela, mai elitist, prin forta lucrurilor. Toti erau studenti, care lucrau impreuna cu profesorii lor. Revista aparea in 1000 de exemplare, avea o libertate insulara, indiscutabila, era editata de Universitate, era trimisa in plicuri la adrese precise, la Marin Preda sau Geo Bogza, de exemplu, si la numerosi scriitori si critici din strainatate. Nu avea nici un fel de grija financiara pentru ca era editata de UASCR Babes-Bolyai. Totul era un fel de fictiune intretinuta cu acordul autoritatilor de partid universitare.

@N_P