De ce atat de tarziu?
Guvernul si Presedintia cunosteau de mult criteriile pe care Alianta Nord-Atlantica le impune candidatilor la aderare, dar pana acum actiunile Bucurestiului în acest sens au fost timide sau chiar opuse principiilor NATO.
De altfel, castigatorii alegerilor din decembrie 2000 au vorbit la început despre "integrarea demna" în institutiile euro-atlantice, explicand ca Bucurestiul are propriile sale standarde privitoare la consolidarea democratiei si dezvoltarea economiei de piata. Guvernul Nastase a demonstrat în ultimul an si jumatate ce poate face, de la cresterea productivitatii - în mare parte pe stoc -, la reesalonari comandate pentru întreprinderile controlate de clientela partidului de guvernamant pana la procese politice - vezi cazul Ciuvica legat de Armagedon 2 (un document anonim lansat pe Internet, în care Adrian Nastase si apropiatii sai erau acuzati de abuzuri si coruptie) sau ascultari ilegale de telefoane comandate de la Cabinetul premierului, dupa cum a dezvaluit directorul Evenimentului zilei. Amestecul politicului în justitie, încalcari ale drepturilor omului, întarzieri în reformarea economiei, coruptie la nivel înalt sunt doar cateva dintre criticile repetate aduse de oficiali ai Uniunii Europene sau NATO Guvernului Nastase.
Executivul de la Bucuresti nu a vrut pana acum sa puna în practica cererile formulate de Occident, cereri care vizeaza îmbunatatirea sistemului politic, eliminarea coruptiei, reforma institutionala.
Rezolvarea acestor probleme este necesara nu doar pentru acceptarea tarii în cluburi internationale selecte, ci mai ales pentru depasirea esecului postdecembrist.
Adrian Nastase s-a ocupat, însa, mai mult de consolidarea propriei pozitii la guvernare si în cadrul partidului, decat de urgentele economice si politice, evocate astfel mai des la Bruxelles decat la Bucuresti. Nu este
