Doina POPA
Dragostea vine de-a valma
Editura Calauza,
Deva, 2001,
176 p., f.p.
Mihai DRAGOLEA
De departe spre aproape
Editura Paralela 45, Colectia „Proza contemporana“, Pitesti-Brasov-Bucuresti-Cluj-Napoca, 2001, 170 p., f.p.
1. Evelina
In Dragostea vine de-a valma, Doina Popa abordeaza cu sarcasm si ironie nesarjata, bine dozata, un caz de sterilitate feminina provinciala, subprodus al unui mediu burghez tipic, incrincenat. Pragmatica, neconcesiva, femeie cu capul pe umeri si in jur cu o gospodarie pilduitoare, pe care o conduce asa cum un general isi conduce armia la razboi, Doamna State dispune de o fiica superba, studenta si virgina, pe care doreste s-o marite, pentru a o „elibera“ in limitele stricte ale respectabilitatii sociale mic-burgheze, in ochii careia „situatia“ e totul, iar iubirea: o variabila inefabila, consumata in doze controlate intre peretii opaci ai unui mariaj cenusiu, nespectaculos, banal. Fiica, Evelina, se intimpla sa fie deosebita fizic si mediocra intelectual, fara acea saminta de geniu adolescentin rebel, care face ca singele sa fiarba imprevizibil in vene si artere, in opozitie cu vointa parintilor si in raspar cu asteptarile terne, previzibile ale celor din jur. Forta romanului consta – dincolo de stil, de precizia analizei si de examinarea riguroasa, entomologica a insectarului provincial – in puterea autoarei de a nu fi dorit prea mult, slabind tensiunea textului, diseminind-o, prin multiplicare, in varii directii. Dimpotriva, concentrarea si disciplina stilistica merg, aici, in directia micului grotesc aglutinant al socialului marunt, empiric, superlativa fiind, de-a lungul intregului text, doar forta de a tine personajele pe o cararuie cenusie, monotona, mediocra, fara patetisme edulcorante si fara supralicitarea sensibilitatii de victima
