Cine se hotaraste sa iasa din forfota strazii si isi acorda citeva clipe de ragaz urcind la etajul al treilea al Centrului Artexpo de la Teatrul National va fi pe deplin rasplatit. In plin centru al orasului, galeria GAD ofera o oaza de liniste; expozitia fotografica Oboselile popoarelor uitate. Cimitire din tarile fostului imperiu austro-ungar ne consoleaza cu un scurt memento mori pentru frustrarile si neimplinirile agitatiei noastre cotidiene. Fotografiile lui Christoph Lingg si textele insotitoare ale Susannei Schaber sint rodul unor calatorii prin fostele provincii austro-ungare – pornind din nordul Italiei, Slovenia, Croatia si Bosnia-Hertegovina, trecind prin Cehia, Ungaria si Polonia, pina in Ucraina, Ardeal si Maramures –, in decursul carora cei doi artisti austrieci au vizitat nu mai putin de 72 de cimitire vechi. Rezultatele? Initial, cartea Vergessener Völker Müdigkeiten. Friedhöfe in den Kronländern der ehemaligen k.u.k, Monarchie (Picus Verlag, Viena), iar acum, o expozitie de suflet si de atmosfera.

„Atunci se stia (sau poate se banuia numai) ca moartea e in om ca simburele in fruct. Copiii aveau una mica si virstnicii una mare. Femeile o purtau in pintece, iar barbatii in piept. O aveau, si asta ii dadea fiecaruia o demnitate ciudata si o mindrie linistita“, scria Rilke in Insemnarile lui Malte Laurids Brigge. Cele patruzeci de fotografii alb-negru ale lui Christoph Lingg nu sint totusi nici poeme despre muritori, nici despre suferinta celor lasati in urma, ci despre serenitatea mortilor. O singura imagine face referire la ritualurile prin care se ingrijeste memoria celor disparuti: o batrina face pomana in cimitirul din Botiza (Maramures). Dar chiar si ea pare mai degraba mesagerul lumii de dincolo si detinatoarea tacuta a misterului acesteia. „N-am vrut sa tulburam suferinta celor indoliati“, explica fotograful si scriitoarea absenta fi