Astfel se numea livretul militar (adică de rezervişti) în România de dinaintea primului război mondial. Născut la sud de Dunăre pe teritoriul Albaniei de azi, aflat sub imperiul otoman, tatăl meu Toma S. Ţoghiu, din care a derivat Ţoiu, pentru înlesnirea pronunţiei locale, după stabilirea sa în Urziceni, judeţul Ialomiţa, a făcut primul război mondial ca soldat. Încetăţenirea a avut loc abia după terminarea conflagraţiei. În România ajunsese cu vaporul pe baza unui paşaport otoman impresionant: o patalama uriaşă de hârtie cretată de 60 cm pe 30 cm., pe care o deţin, scrisă în limba franceză şi limba turcă imperială. Jos, data: 6 octombrie 1908. Introducerea, foarte impunătoare: Au nom de Sa Majesté Impériale le Sultan, după care urmează datele personale ale călătorului. Pe dosul hârtiei: sosirea, 11 octombrie 1908 şi ştampila clară, Salonic, plus taxa, cinci lei, plătită la Consulatul general al României, Constanţa. Deşi român macedonean, tatăl meu este încetăţenit potrivit ordonanţei regale emisă de primăria comunei Urziceni la 19 februarie 1919. Interesantă este formularea, într-un stil democratic perfect, ai zice americănesc, precum şi compania în care s-a aflat, numai comercianţi evrei: Dl Sinai Avram Ligy, Dl Rachmil Rarlich, plus alţii, indescifrabili, printre care unul, Herman, cel mai bun prieten al tatei. Noul cetăţean român luptase la Mărăşeşti şi avea să-mi vorbească des despre atacul din viile lui Negroponte. Cum suiau o colină printre gloanţele inamice strigând ura! Pe mine, copil fiind, ţin minte că acest elan patriotic mă mira, nu ştiu de ce, în loc să mă exalte. Aşa se explică şi faptul că a primit o decoraţie de care era foarte mândru şi pe care o purta agăţată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrenţuit al soldatului Toma S. Ţoiu, regimentul 75 inf. contingentul 1904, Urziceni Ialomiţa, scrie:

Din Înaltul Ordin al Majestăţii Sale Regel