Acum un secol si jumatate, era o moda printre oamenii de afaceri, rasariti pe scena socio-politica de-abia infiripata: umblau morti dupa titluri de noblete. Ei dispretuiau vlastarele aristocratice, fie ele si scapatate, dar nu refuzau oportunitatea de a-si colora singele prin mezaliante si alte alea. Acum, in nefericita noastra tranzitie, stirpea aceasta rau vazuta de oamenii de rind, impovarati de noianul inflatiei, a capatat noi atribute. Nici nu se putea altfel intr-o societate informatica, ai carei zori mijesc si pe la noi. Dar dorinta de blazoane, titluri si nume a ramas intacta. Nici chiar cei mai inraiti fani dinamovisti sau rapidisti nu contesta faptul ca, dintre toate echipele romanesti, Steaua are cel mai aurit blazon, innobilat acum 16 ani, la Sevilla. Dar din Steaua lui Duckadam, la fel ca si din contii si ducii de altadata, n-a ramas decit numele. Si numele acesta trebuia spalat intr-un fel, si, astfel, printr-o dialectica a evenimentelor, a aparut Gigi Becali. Un Gigi Becali, altfel anonim, daca n-ar fi avut ideea (sau poate, n-ar fi fost sfatuit) sa incheie o mezalianta si sa-si capete un nume. Si numele gasit a fost Steaua. Dar, pentru ca toate trebuie sa aiba o logica, s-a aflat pe acolo si un reprezentant al Stelei nobiliare, Victor Piturca. Un reprezentant fara de care, poate, n-ar fi fost Steaua de la Sevilla, pentru ca golurile date de Piti, fie ele din pasele lui Bölöni, fie din devierile lui Lacatus, au dus, in mare masura la istorica victorie. N-o fi fost el, Piturca, nici Hagi, nici Lacatus, dar si-a descoperit menirea de a face tranzitia de la Steaua sevillana, la Steaua lui Becali. Anonimul oier de altadata si-a atins scopul: Gigi Becali a devenit un VIP, datorita numelui Stelei. Ce mai conteaza pentru el si Piturca (veriga de rigoare) ca Steaua e la pamint? "Scopul scuza mijloacele", zis-a nemuritorul Machiavelli, sau "astea-s afacerile",