- marturiseste medicul primar anatomopatolog, Liviu Carazanu Intr-un moment cand cadavrele devin, prin plastifiere, opere de "arta", expuse in galerii, iar serviciile firmelor de pompe funebre depasesc in fantezie pe cele oferite de industria entertainment-ului, discutam cu dr. Liviu Carazanu. Medic primar anatomopatolog, dr. Carazanu lucreaza la serviciul de prosectura al Spitalului CFR II din Bucuresti. In 14 ani de meserie a avut mii de "cazuri". Este casatorit si are trei copii. - Plastifieri faceti? - Nu, dar la prosectura este foarte multa treaba. Autopsiere, imbalsamare, igienizare. Imbracat, eventual cosmetizat, apoi predat. Aceasta latura a profesiei reprezinta doar jumatate din ceea ce se face la prosectura unui spital. Imbalsamarea, in Romania, se face cu formol ca substanta de baza. Se administreaza pe vena femurala sau safena, aproximativ doi litri de substanta, prin injectare. Formolul fixeaza bine tesuturile. Este asa-numitul fixator universal. - Se face inainte sau dupa autopsie? - Dupa, dar autopsia o limiteaza, pentru ca se intrerupe traiectul venos. Autopsia nu e insa obligatorie. Moartea violenta ori suspiciunea de moarte violenta impun autopsierea la Medico-Legal. Daca nu e o moarte violenta si rudele solicita scutirea de examen necropsic, nu se mai face autopsie, in marea majoritate a cazurilor. Atunci, imbalsamarea e mai lesne de facut. Daca, in timpul sau imediat dupa o interventie chirurgicala survine decesul pacientului, se declara caz medico-legal si merge la necropsie. - E populara autopsierea? - Cel mai adesea rudele se opun. Medicilor le-ar fi utila necropsia, pentru ca au un interes stiintific: vor sa verifice diagnosticul, sa evite, pe viitor, eventualele esecuri terapeutice. Oamenii, din motive religioase, refuza sau merg pe principiul: de ce sa-l mai tai o data, asta nu-l invie! Vor sa scape cat mai repede. Li se pare ca autopsia