Camera sterila/camera obscura
V-ati pus vreodata problema intoarcerii in Romania?
Imi pun tot timpul aceasta problema. Acum nu mai vad nici o diferenta intre ceea ce se intimpla aici si ceea ce se intimpla acolo. Obiectul muncii continua sa fie cel dintotdeauna, iar eu nu am reusit sa devin altceva decit un roman cu experiente occidentale, chiar daca au trecut 20 de ani de la plecarea mea din Romania. Problema locului ma intereseaza din ce in ce mai putin.
Ce ati fi putut deveni in plus, mai precis, ce ati fi putut fi in afara de un roman cu experiente occidentale?
As fi putut sa devin un occidental, un jurnalist occidental.
Si de ce nu s-a intimplat asta?
Nu am vrut sau, atunci cind am vrut, nu am putut. Nu am vrut la un moment dat pentru ca se apropia ’89 si prioritatile erau altele. Iar dupa ’89 nu am mai putut, eram prea absorbit de redescoperirea Romaniei.
Noi, aici, la fata locului, am redescoperit Romania treptat. Evident ca ceea ce credeam ca am descoperit definitiv in ’89-’90 nu mai este deloc valabil acum. Pentru dumneavoastra, cum a avut loc aceasta redescoperire?
Ce as putea raspunde la o asemenea intrebare? Am stiut de la inceput ca schimbarea nu se va intimpla repede si ca nu va fi usor. Stiam evident unele lucruri in plus fata de ceea ce stiau cei de aici, chiar daca acestia traiau deja in conditii de libertate. Redescoperirea nu mai putea fi unica, pentru ca nu mai avea nimic abstract, asa cum era perspectiva de la Europa Libera, inainte de 1989. Pe atunci, aceasta perspectiva nu putea fi decit una singura, dinspre locul unde aveai microfonul deschis spre locul unde nu se putea vorbi. Daca nu erai atent, tu, cel din fata microfonului, puteai crede ca lumea, acolo, la celalalt capat, e mai simpla, ca totul seamana cu un fel de camera obscura. Insa
