Iordan DATCU
Dictionarul etnologilor romani
Editura Saeculum I.O, Vol. 1-2, 1998, 319 p. + 327 p.; Vol. 3, 2001, 320 p.
Daca nu s-ar fi tocit prin intensa folosire, in legatura cu scrieri de sinteza si de evaluare din cimpul literaturii scrise (Nicolae Manolescu, Marian Popa), cuvintul lista ar fi putut fi folosit si in caracterizarea sintetica a Dictionarului etnologilor romani de Iordan Datcu, caruia nu-i lipseste ideea de cuprindere, de selectie, de excludere, de acordare de calificative. Iordan Datcu, a carui prodigioasa activitate de editor, de folclor in primul rind, acopera aproape intreaga a doua jumatate a secolului al XX-lea, incheie o opera, punind punct unui vast proiect, dus pina la capat cu o tenacitate si daruire exemplare. Caci putine sint proiectele gindite, cu zeci si zeci de ani in urma, de catre ctitorii folcloristicii romanesti moderne, care sa fi fost realizate integral in acest lung rastimp. Astfel, Bibliografia generala a etnografiei si folclorului romanesc s-a oprit la volumul I (1800-1891) (Editura pentru Literatura, 1968), restul cit s-a lucrat pina la moartea lui Adrian Fochi zacind in fise, prin sertarele IEF sau ale vreunei edituri defuncte. Corpusul se incheaga greu, din „Colectia Nationala de Folclor“ aparind, in 20 de ani (1981-2000), 14 titluri, dintre care unele scrise sub imperativul „comenzii sociale“ a momentului istoric, precum, de exemplu, Lirica populara romanesca cu tematica actuala (1984) si Cintecul popular nou (1986) (vezi Dictionarul…, Vol. 3, p. 244). Se adauga aici reusitele confratilor din Republica Moldova, care au dat la iveala, intre 1975-1981, 13 volume, acoperind intreg folclorul literar (Idem, p. 245).
Tipologiile si cataloagele inainteaza cu poticneli, unele frumoase realizari (epica populara in versuri – cintecul epic eroic, balada familiala – Alexandru I. Amzulescu; jurna
