Este lector la catedra de Istorie a Literaturii Romane din cadrul Literelor bucurestene, specializat in literatura veche, in perioada pasoptista si in epoca marilor clasici. Din toamna lui 1997, este redactor-sef la revista Dilema. Ca jurnalist, specialitatea sa este ceea ce numeste el insusi, cu o expresie proprie, mass-comedia. Subiectul in cauza a fost fragezit indelung si consumat pe indelete de autor in cartea Mass-comedia. Situatii si moravuri ale presei de tranzitie, publicata la Editura Curtea Veche in 2001.
Cind spui Mircea Vasilescu e greu sa nu te gindesti la Caragiale. Asta pentru ca face parte dintr-o generatie de inca tineri profesori, eseisti, critici, lingvisti, care l-au redescoperit pe Caragiale, valorizind astfel un patetism al umorului si o luciditate esentiala, pentru a rezista in vremuri precum cele de dinainte de 1989. Fiind si profesor, si jurnalist, Mircea Vasilescu are o mobilitate de invidiat. Ca profesor, back-ground-ul jurnalistic face sa apara in fata studentilor sai drept un dascal deschis si poate de-a dreptul cool. Ca jurnalist, statutul de universitar ii da un aer serios, aplicat, perfect creditabil.
Universitate, universitari
Ai fi putut imbratisa o cariera exclusiv universitara. Ce te-a determinat sa nu urmezi aceasta cale?
Contextul. Era o vreme cind oamenii se apucau sa faca altceva sau si altceva. Mie mi-a placut dintotdeauna presa. Cind eram student, mi-am petrecut multe ore citind, la Biblioteca Centrala Universitara si la Biblioteca Academiei, ziare si reviste din alte timpuri. Pe de alta parte, din motive de tranzitie, e greu sau de-a dreptul imposibil sa faci acum o cariera universitara exclusiva. In orice caz, generatia mea a ratat aceasta ocazie. Toti colegii mei se ocupa si cu altceva, sint editori, jurnalisti. Si nu e vorba doar de ocazia de a cistiga niste bani in plu
