Urcandu-se intr-un personal prin ai carui pereti poti sa bagi pumnul, intr-un compartiment cu "mocheta" de coji de seminte, cu geamuri crapate sau "indoite" de-a binelea si nelipsitul aurolac din colt, care s-a descaltat si doarme lejer, raspandind un curcubeu de arome, calatorul care pleaca in judet trebuie sa priveasca musai pe geam si sa-si inchipuie ca e in alta parte. Din pacate, nici privelistea de afara nu e cu nimic "mai prejos". Kilometri de traverse ruginite si balti de motorina, garduri inscriptionate cu "BUG Mafia" sau "Nuti+Costel=Love", si, mai ales, gari fara acoperis si geam, cu o tabla atarnand in bataia vantului, de pe care anevoie poti sa deslusesti in ce parte uitata de lume te-a purtat "drumul de fier". Ti-l poti inchipui pe impiegat scriind foi de drum, la un birou asezat in mijlocul maracinisului care "pardoseste" fostele camere ale cladirii haltei, sau scotand mana afara prin perete pentru a vedea daca ploua, intr-un moment de ratacire in care ar uita ca nu are acoperis si, daca ar ploua, atunci ar trebui sa stranga urgent hartiile de pe birou. Vazand aceste "vestigii", care te fac sa crezi ca razboiul din Kosovo s-a mutat cateva luni mai la est, calatorii au fost uimiti sa constate, in decursul ultimei luni, aparitia, in fiecare asemenea "gara" din judet a unor cutii rosii, mari cat un stat de om, sigilate si legate imprejur cu sarma. Oamenii s-au lansat in ipoteze: o fi un sistem nou de macazuri, o fi tehnica de calcul, or fi materiale de constructie inauntru, s-o fi gandit cineva ca asa nu se mai poate. Intr-una din garile mai rasarite impiegatii s-au hotarat totusi sa rupa misterul si sa le faca "inaugurarea". Lumea stransa a putut vedea cum, de dupa usa rosie, se iveste un colac, un "tron" si suportul pentru hartie igienica. Carevasazica asta era. Toalete ecologice. Au urmat intrebarile firesti: "Asta ne trebuia noua?", "Astia nu vad ca p