Fără a viza un pretenţios discurs teoretic, ci doar o limpezime expoziţională - fotografia ca artă de a vedea şi reprezenta corpul uman şi peisajul -, proaspăta galerie deINTERESE* a invitat în perioada 11-25 aprilie cinci artişti fotografi: Cosmin Bumbuţ, Alexandra Croitoru, Eugen Gustea, Nicu Ilfoveanu, Dragoş Lumpan. Titlul expoziţiei - La physique se contente de l'instantanéité - ar trimite, discret, spre distincţia nuanţată de Jean-Marc Levy-Leblond, fizician şi profesor la Universitatea din Nice, între timpul fizic şi timpul real. În interviul publicat de revista artpress 254 (1999), urmare a expoziţiei interdisciplinare Le Temps, vite a Centrului Pompidou, Levy-Leblond explica uriaşa mutaţie din ultimul secol şi jumătate operată la nivel microscopic asupra timpului, a cărui măsurare ajunge la 10-16 secunde, iar conceptualizare pînă la 10-36 secunde. Fizica s-ar mulţumi, se pare, cu o cunoaştere a obiectului în instantaneitatea lui, putînd ghici astfel starea trecută şi evoluţia sa. Timpul pe care-l trăim, însă, spre deosebire de această noţiune unidimensională, este bogat, multiplu, iar temporalitatea artelor vizuale, diferitele lor maniere de a manipula timpul ar invita la o discuţie mult mai amplă. Şi numai în cazul fotografiei, spre exemplu, istoria ei întreagă - de la fotografia-instantaneu ca mijloc de prospecţie şi cercetare, la simularea fotorealistă şi la prelucrarea computerizată

a imaginii, prizată pentru chiar sentimentul de mai mare imediateţe pe care-l oferă prin "transparenţa" ei - ar putea face subiectul unei astfel de formule de investigare, prinse printre altele în revista Balkon no. 8 (2001) dedicată fotografiei. Dincolo de procesualitatea şi de narativitatea ei (tendinţă accentuată în fotografia de artă a anilor '90), dimensiunea temporală a fotografiei este una multiplă. Fie el timp comprimat, suspendat în gestul atingerii (Nic