Lasand la o parte explicatiile care tin de evolutiile politice franceze, vom incerca sa discutam cateva din trasaturile generale ale crizei sistemului democrat si sa vedem in ce masura ele se regasesc si in Romania.
Una din realitatile de fond ale sistemului politic occidental este, in ultimele decenii, tendinta marcata de diminuare a increderii cetatenilor in politicieni. In 1964, la intrebarea "cata incredere aveti in capacitatea guvernului de a gasi solutiile potrivite", 76% din americani raspundeau pozitiv - credeau ca guvernul gaseste intotdeauna sau foarte des solutiile potrivite. 30 de ani mai tarziu, doar 25% din americani mai credeau acest lucru.
Deficitul spornic de incredere in politicieni s-a manifestat constant si in ce priveste numarul membrilor partidelor, dar este reflectat in rata tot mai scazuta a participarii la vot. 11 milioane de francezi - angajati la dreapta sau la stanga, traditionale, democrate - au lipsit de la votul care l-a propulsat pe Le Pen in prim-planul prezidentialelor.
Se constata apoi ca, exceptand Statele Unite, si dupa 11 septembrie 2001, odata cu crearea unui nou pericol global si major, a carui prevenire sau solutionare revin in primul rand statelor si politicienilor, in majoritatea tarilor vest-europene, increderea in guvernanti a continuat sa scada. Exemplul francez este strivitor. Pe al doilea loc in preferintele unei mari natiuni occidentale, in care fenomenul imigratiei si pericolul islamic ingrijoreaza chiar mai mult decat somajul, solutia Le Pen dovedeste ca pentru milioane de alegatori provocarea xenofoba si adancirea conflictelor si ale politicilor de excludere au intaietate fata de retetele tolerantei si multiculturalismului practicate normativ in democratie. In Germania, in sfarsit, un ultim sondaj realizat de mari retele de presa, in intreaga tara, demonstreaza ca, la jumatatea drumului intre
