Vocea lui va este cunoscuta de la radio. Mai precis de la BBC. Chipul va este si mai cunoscut de la televizor. L-ati vazut facind emisiunea Editie speciala, de la TVR1, acum citiva ani, l-ati remarcat vorbind in calitate de consilier de stat si mai ales ca purtator de cuvint al presedintelui Emil Constantinescu. Este cel mai vehiculat nume de scenarist de dupa 1990. Dupa scenariile sale s-au facut deja cinci filme: Prea tirziu (1996), film regizat de Lucian Pintilie si prezent in selectia finala a festivalului de la Cannes din acelasi an; Razboi in bucatarie (1997), in regia lui Marius Barna si distins cu Bursa pentru scenariu la Festivalul de Film de la Geneva; Terminus Paradis (1998), de Lucian Pintilie, film care a primit Marele Premiu Special al Juriului la Venetia; Faimosul Paparazzo (1999), de Nicolae Margineanu, distins cu Premiul Uniunii Cineastilor din Romania; Noro (2002), de Radu Gabrea.
Vocatia de surfer a lui Rasvan Popescu este subiectul interviului de fata, vocatie justificata de nenumaratele sale experiente profesionale si de proteismul sau constructiv.
Scriitor „deconspirat“ in Valea Jiului
In ce fel „justifica“ formatia dumneavoastra cariera de mai tirziu? Din cite stiu, a fost vorba de o schimbare radicala, valabila de altfel pentru multi ingineri, medici, profesori, dupa 1989.
Era si normal acest lucru, pentru ca pina in 1989 drumul fiecaruia a fost unul impus. Baietii ca mine, adica cei care aveau datele mele biografice, urmau un traseu care era cam asa: scoala generala, apoi un liceu bun, cit mai bun, cit mai central, in cazul meu „Sincai“. Pe urma, in general, toti se faceau ingineri, intrucit profesoratul nu ii oferea unui barbat cine stie ce perspective materiale. In timp, ajungeau sefi, se casatoreau si intrau, evident, in Partidul Comunist. In ’89, drumul s-a fracturat si fiecare a putut s
