Mihaela, o fetita de 12 ani, a fost condusa pe ultimul drum ieri - intr-o zi insorita, frumoasa, ca zimbetul unui copil. Zimbetul unui copil care a sperat poate pina in ultima clipa ca va mai trai si ca nu va fi rapus atit de repede de cumplita boala SIDA. Nu a plins-o decit personalul de la "Gulliver". Mama ei, care nu a mai vazut-o de ani de zile, i-a aprins o luminare si a plecat imediat dupa coborirea sicriului in groapa. Se grabea sa nu intirzie undeva... Nu a avut rabdarea sau curiozitatea sa intrebe nici macar daca fetita ei a vrut s-o vada inainte de a muri. Nici mama ei, nici viata nu au avut rabdare si nici timp pentru Mihaela. Mama fetitei nu a vizitat-o niciodata in ultimii sase ani "Caci sufletul ajunge acolo unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de moarte"... Vorbele preotului suna molatic in urechelile celor care o conduc pe ultimul drum pe Mihaela: angajatii de la "Gulliver", unde fetita a trait in ultimii sase ani. Undeva intr-un colt, mama Mihaelei priveste in pamint, parind mai mult absenta decit indurerata de moartea copilei. "Unde nu exista durere, nici intristare...". Mama Mihaelei nu pare sa fi stiut vreodata ce a insemnat durerea sau intristarea pentru fata ei. Pe Mihaela a dat-o de mica la o casa de copii pentru ca era bolnava. "Nici nu stiam prea bine ce are. Scadea in greutate...Eu ce puteam sa-i fac? Cu ce s-o ajut?", spune mama incercind parca sa-si caute o scuza. Mihaela a ajuns la Casa "Gulliver" in urma cu sase ani. Fetita era seropozitiva, iar familia, nedorind si neputind sa o intretina, s-a descotorosit de ea. In acesti sase ani, mama Mihaelei nu a venit sa o vada nici macar o singura data. Doar bunicul ei mai trecea uneori pe la ea. "Cum arata mama? Cum este sa ai o mama care sa te iubeasca? Sa ai o casa si o familie?", il intreba fetita. Si a murit fara sa stie. Mihaela astepta Pastele sa ciocneasca oua