Se dau două situaţii. Prima: celebra Andreea Marin, după o zi istovitoare de lucru, se relaxează în patul propriu şi, cu pătura pînă-n gît, se uită la televizor; de pe un bloc de vis-à-vis, nişte fotografi cu aparate performante (atît de performante, cum vedeta nu-şi închipuie că pot exista) imortalizează clipa. A doua: echipa de filmare, cu camera în funcţiune, sună la uşa unui apartament; deschide o femeie, care e înştiinţată pe loc că i-a murit soţul într-un accident aviatic; camera surprinde cu delicii şocul şi tînguielile femeii. Amîndouă încălcări grave ale dreptului la viaţă privată. Prima se bucură de ecouri largi în presă, vedeta face subiectul mai multor talk show-uri, "temerarii" sînt puşi să plătească din greu. A doua stîrneşte proteste minore, iar pe înfăptuitori nu se gîndeşte nimeni să-i pună să plătească. Prima îi ridică, totuşi, mingea la fileu Andreei Marin, a două lasă în urmă o adevărată traumă. Nu afirmăm, însă, că o situaţie ar fi mai puţin gravă decît alta. Observăm doar tratamentul diferit al fiecăreia. Lucrurile stau diferit, pe cele două paliere - lumea vedetei şi cea a omului simplu -, şi în cazul mişcării inverse: cînd individul însuşi alege să-şi facă publică viaţa lui privată. Foarte multe vedete alimentează periodic presa cu date personale, în ideea că statutul de vedetă depinde de cît de des eşti în atenţia publicului. Astfel, publicul află cînd are de gînd să-şi schimbe

vedeta culoarea părului, ce lac de unghii foloseşte, pe ce ţărmuri exotice îşi va petrece vacanţa şi, eventual, cu cine; vedeta, în schimb, va avea o viaţă de vedetă, cu tot ce implică aceasta. Omul simplu, însă, merge la "Surprize, surprize" (emisiunea Andreei Marin!), "Din dragoste" sau "Iartă-mă" şi vorbeşte acolo, printre lacrimi, de greutăţile propriei lui vieţi. I se dă, în schimb, o maşină de spălat, un cec care să-i acopere datoriile la întreţinere,