"Cred că eram în clasa a V-a, a VI-a, la Liceul «Marele Voievod Mihai», actualmente «Ion Neculce» cînd, în epoca străjeriei, s-a constituit nu ştiu ce mare unitate de străjerie care urma să aibă pavilion propriu. A venit atunci «Voievodul» să ne ofere «pavilionul», «Drapelul». Nu am înţeles nici atunci, nici azi, de ce directorul m-a ales pe mine să primesc pavilionul. Nu eram deloc ataşat de străjerie şi chiar îmi părea ridicolă. Mai ales din cauza unui cîntec. Erau «Marile serbări străjereşti», regele Carol II era în faţa noastră şi noi cîntam «Un Dumnezeu avem în cer / Şi pe pămînt pe marele străjer». Mai stupid şi mai ridicol decît această «poziţie» nu cred că se putea; din cauza asta nici nu am uitat-o. Regele, în faţa noastră, asculta această inepţie! Mai tîrziu am asistat şi la altele. La sfîrşitul spectacolelor, concertelor se cînta

«Trăiască Regele». Am şi acum în minte o scenă: după un excepţional concert Enescu, încheiat cu o sonată de Beethoven, cîntată impresionant - în sală erau ascultători cu ochii în lacrimi - Enescu, stînd pe scenă, cu vioara sub braţ, ascultînd «Trăiască Regele». Şi ce i-a adus aceasta regelui? Ulterior, asistînd la alte manifestări similare - Hitler, Stalin, Ceauşescu -, m-am întrebat cum oamenii aceştia nu învaţă nimic din istorie: astfel de manifestări, glorificări ridicole, adulaţii stupide nu aduc nimic bun, nu contribuie cu nimic la consolidarea lor. Ca dovadă - cum au isprăvit; şi ei, şi «opera» lor."

(Dan Setlacec, "Amintiri, mărturii, opinii", Editura Albatros, 2000) Tita CHIPER

"Cred că eram în clasa a V-a, a VI-a, la Liceul «Marele Voievod Mihai», actualmente «Ion Neculce» cînd, în epoca străjeriei, s-a constituit nu ştiu ce mare unitate de străjerie care urma să aibă pavilion propriu. A venit atunci «Voievodul» să ne ofere «pavilionul», «Drapelul». Nu am înţeles nici atunci, nici azi, de ce direc