Oricum s-ar termina alegerile prezidenţiale din Franţa, prezenţa lui Jean-Marie Le Pen în cel de al doilea tur este pentru acesta, dar nu numai pentru el, o victorie. Nu lipsesc calculele care demonstrează că ar putea fi învingătorul din 6 mai, beneficiind el şi nu actualul preşedinte Chirac de continuitatea votului protestatar de pe 21 aprilie. Alegătorii de stînga anti-Jospin s-ar putea să se simtă mai aproape de programul populist al extremei drepte, tot aşa cum alegătorii de dreapta anti-Chirac ar putea crede în eficienţa iniţiativelor autarhice care vor reda Franţei măreţia rătăcită prin coridoarele birocraţiei de la Bruxelles. Primul tur a lăsat "libere" 63% din voturile exprimate şi o rezervă de 30% de voturi neexprimate. Sondajele, după ce au dat sigur un al doilea tur Chirac-Jospin, sînt privite acum cu justificată suspiciune: responsabilii instituţiilor de specialitate susţin că, pînă acum, alegătorii cu intenţia de vot Le Pen, jenaţi de propria lor opţiune, nu răspundeau sincer cînd erau chestionaţi. Rezultatul din 21 aprilie este şi o victorie a sincerităţii: observînd că sînt mulţi în Franţa, că au tovarăşi de idei în Europa şi în lume, alegătorii lui Le Pen îşi exprimă acum cu orgoliu gregar preferinţele. Analizele dovedesc că, deşi în cifre absolute Frontul Naţional nu a obţinut un avans înfricoşător faţă de ceea ce s-a întîmplat la ultimele alegeri, s-a schimbat profilul alegătorului: el este acum tînăr, muncitor sau agricultor, momentan şomer sau angajat într-o slujbă temporară, înspăimîntat de neputinţa statului de a stăpîni delincvenţa, legată de prezenţa străinilor. Intoleranţa faţă de străini este la fel de puternică în cartierele unde bandele de tineri magrebini fac legea ca şi în satele unde n-a călcat picior de străin, ceea ce conectează elementul iraţional la ceea ce ar trebui să fie clipa de graţie a procesului democratic. Criza econo