In preajma de sarbatoare, putine meditatii sau exegeze teologice asupra semnificatiilor Pastelui se puteau gasi in mediile de informare romanesti. In schimb, batalia cu preturile produselor culinare necesare praznuirii sarbatorii cucerise locul intii in programele de televiziune, precum si in presa scrisa. Ea a luat aspectul unui blitz guvernamental contra speculei din piete, mediatizat pina la refuz, de parca la toamna ar fi alegeri anticipate, si transformat intr-un test major al eficacitatii puterii. Din opozitie, s-au auzit palide proteste fata de incercarea guvernantilor de a sugruma economia de piata si jocul liber al preturilor. Interventiile oficiale au avut efecte pe ici, pe colo si din cind in cind, iar mai multi norocosi au profitat de ele. „Razboiul“ a dat bine la televizor, dar nimeni nu l-a cistigat si nimeni nu l-a pierdut. Preturile cresc, aceasta ramine realitatea. Poate nu neaparat la cartofi si oua, dar cu siguranta la benzina si la diverse produse afectate de accizele majorate de guvern.
Unele preturi sint, intr-adevar, viciate de specula si inselatorie. Cind calatoresti de la Praga la Bucuresti, esti intotdeauna surprins de diferenta uneori simtitoare intre preturile din cele doua capitale (comparate desigur prin corespondentele lor in dolari). Cu alte cuvinte, la Praga, unde salariul mediu lunar este de cca 340 de dolari, viata este mai ieftina decit la Bucuresti, unde se cistiga in medie de trei ori mai putin. Aceasta observatie nu este rezultatul unui studiu elaborat, ci al unor constatari personale deloc exhaustive. Dar chiar daca preturile ar fi la acelasi nivel, in Cehia stabilitatea lor relativa, ca si absenta unor diferente socante de la un magazin la altul sau de la un sezon la altul iti dau senzatia unei economii de piata functionale. In Romania, ai adesea impresia ca, cel putin la nivelul comertului curent, legea cererii s