"Suntem la portile Orientului, avem balciul in sange" era verdictul unui mare filozof roman al secolului XX. Ne plac stelele de iarmaroc, in culori tipatoare, ne place samanta de scandal si taraba, pe care etalam tot ce se poate vinde, tot ce are cautare. Sunt cuvinte grele, sunt atribute pe care nu vrem sa le recunoastem, considerandu-le reprosuri ale unui neinteles care nu si-a putut gasi locul si fericirea aici, fiind nevoit sa pribegeasca pe aiurea. Caietele lui Cioran au devenit in ultimii ani lectura preferata a celor care doresc sa plece si sa nu mai revina niciodata in tara. Romanii nu vor sa se regaseasca in tiparele stabilite de filozofia cioraniana. Balciul nu prea se potriveste cu coordonatele in care ne place sa credem ca ne incadram. Romanul e patriot, inteligent, ospitalier. Si, totusi... A fost Noaptea de Inviere, in care Mantuitorul biruieste moartea si da omenirii speranta unei noi vieti. E greu de estimat numarul celor care au iesit in aceasta noapte sa ia lumina, avand in suflet si in minte aceasta idee. La Catedrala Mitropolitana a fost prezenta "elita" orasului : politicieni pe care lumea trebuia sa-i vada acolo pentru ca "da bine" ca poporul sa te stie drept unul "dus la biserica", jurnalisti care nu puteau rata evenimentul, cucoane din lumea buna care nu puteau scapa ocazia de a-si etala ultimele achizitii vestimentare si coafurile savante. Nu au lipsit costumele de firma, decolteurile, rochiile de seara, cainii de rasa, sticlele de sampanie de zeci de milioane de lei. Comerciantii de lumanari, vata de zahar, inghetata, cafea sau bere, nelipsiti din zona, au dat lovitura. Terasele in regim non-stop au fost arhipline. Intre doua predici, oamenii se mai puteau racori cu o bere la chioscurile din spatele Muzeului Banatului, care au avut clienti peste asteptari. La unul din cinematografele din centru rula un film de Costa Gavras despre tacerea bis