Originalitatea degradanta a dictaturii lui Nicolae Ceausescu nu a incetat sa exercite o puternica forta de atractie asupra unor cineasti sau documentaristi care incearca sa descifreze mecanismele „epocii de aur“. In ultimii 10 ani s-au facut mai multe filme despre Ceausescu, despre dictatura clanului, despre mostenirea nedepasita a national-comunismului, despre represiunea politica, teroarea securitatii sau prigoana impotriva unui intreg popor. Pornind de la spectacolele omagiale montate de-a lungul celor 25 de ani ai dictaturii ceausiste, documentaristul britanic Ben Lewis a incercat acum, intr-un remarcabil film, sa analizeze dimensiunea propagandei. Utilizind in acest scop o sumedenie de imagini din materialele filmate de-a lungul erei Ceausescu, regizorul britanic reuseste in filmul sau intitulat Ceausescu – Fastul unui dictator rosu sa vizualizeze lumea paralela montata de un imens aparat propagandistic si artistic. Desi realizatorul filmului – transmis in seara zilei de 1 mai pe canalul de televiziune franco-german Arte – nu si-a propus sa zugraveasca mizeria cotidiana din Romania ceausista, contradictiile imense existente intre realitate si propaganda rezulta din declaratiile unor persoane implicate direct in punerea in miscare a aparatului de proslavire a fostului conducator: scriitori, artisti, jurnalisti, actori, arhitecti, cintereti, politicieni, regizori, compozitori, operatori, elevi, studenti, militari, sportivi, muncitori. Cu alte cuvinte, toate categoriile socio-profesionale care au participat la aceasta potemkinada estetica grotesca si la fantasmagoria infaibilitatii conducatorului politic prezentat ca un supra-om in care se concentreaza toate calitatile poporului.
Regizorul evidentiaza multitudinea aspectelor propagandei vizuale, alegind elementele ilustrative ale limbajului minciunii institutionalizate: recursul la istorie, ideea obsed
