Ametiti de noianul de informatii care se revarsa in fiecare zi asupra elevilor, dezorientati de informatiile din manualele alternative care adesea se bat cap in cap, elevii invata mecanic, redau ca o masina cele memorate si uita totul imediat dupa examen, teza sau lucrare de control. S-a vorbit mult in ultimii doi-trei ani despre iletristi - absolventi de studii medii sau superioare care nu stiu lucruri elementare din geografia, istoria sau literatura propriei tari. Si, in acest caz, cum ai putea sa-i ceri unui copil sa-ti spuna anii exacti de domnie ai lui Stefan cel Mare, cand autorii de manuale alternative, "savanti" renumiti, se contrazic, prezentand, fiecare, varianta sa de istorie. Directorul Scolii Generale cu clasele I-VIII din Sag, Nicolae Zanca, s-a gandit la o metoda originala prin care copiii sa devina constienti de istoria locurilor in care traiesc, de traditii, obiceiuri stravechi aproape uitate, de un trecut ce nu poate fi ignorat. Astfel, cu ajutorul elevilor, Nicolae Zanca a incropit intr-unul din imobilele scolii un mini-muzeu de etnografie si istorie. Prin obiecte vechi, dar valoroase, "recoltate" de prin podurile pline de praf ale bunicilor, copiii si-au adus contributia la reconstituirea unui fragment din ceea ce era Sagul de acum 100-150 de ani - costume populare, obiecte casnice, covoare tesute, broderii cum nu se mai fac in ziua de azi. Tot micii muzeografi au fost cei care au adus aici fragmente de oase, vase de lut, unelte primitive vechi de mii de ani, de la fostul santier arheologic de la Parta. Aflarea povestii acestor obiecte, sentimentul ca pot participa la dezgroparea vestigiilor unui trecut uitat au insemnat poate mult mai mult pentru copii decat zeci de ore de istorie plicticoase, pline de date si nume imposibil de tinut minte. Iar exemplul scolii din Sag ar putea fi preluat si de alte unitati de invatamant ale caror dascali au uita