In foarte asteptatul Hollywood Ending al lui Woody Allen, care a deschis cea de-a 55-a editie a Festivalului de la Cannes, personajul interpretat de el, regizorul-cindva-faimos Val Waxman, comenteaza la un moment dat cit de plictisitoare este viata in Canada, de unde tocmai se intorsese dupa filmarea unui clip pentru un deodorant. „Nici macar crime nu se-ntimpla acolo!“, exclama cu naduf newyorkezul perfect Val/Woody, stirnind hohotele spectatorilor. A fost unul dintre putinele momente de haz ale unui film care porneste de la o idee geniala (un regizor orbeste in plin turnaj si continua, fara ca nimeni sa-si dea seama...) si care capoteaza serios tocmai pentru ca, de la un punct incolo, nu mai stie ce sa faca cu ea: Hollywood Ending seamana mai mult cu ceea ce americanii numesc one-line joke, o gluma de-o fraza care se fisiie progresiv, ajungind, dupa aproape doua ore, sa nu mai amuze pe nimeni...

Woody, care participa pentru prima oara, in carne si oase, la un festival (si caruia Cannes-ul i-a facut onoarea de a inaugura editia a 55-a, oferindu-i totodata o „Palme des Palmes“, precum, acum 4 ani, modelului sau declarat, Ingmar Bergman), este, cum se stie, personajul predilect al filmelor sale; nevrozele, ipohondriile si atacurile lui de panica sint la fel de celebre printre cinefili ca si palarioara, pipa si pantalonii prea scurti ai dlui Hulot (personajul lui Jacques Tati, celebrat aici, la Cannes) sau bastonul, melonul si pantalonii-sac ai lui Charlot. Intr-un anume sens (si o replica din Hollywood Ending o confirma), Woody face, in fiecare film al lui, „product placement“ pentru Xanax, medicamentul impotriva anxietatii (pe care il folosesc si eu, cu succes, de cite ori zbor!); iar la conferinta de presa – mult mai putin amuzanta decit se astepta toata lumea –, ca raspuns la o intrebare despre cit de bine „se distreaza“ la Cannes, a recunoscut ca sin