Noua relatie dintre Rusia si Occident, despre care se vorbeste atit de mult a prins contur treptat si se finalizeaza in aceste zile. La sfirsitul saptaminii trecute, presedintele Bush a fost la Moscova si Sankt Petersburg, iar saptamina aceasta in Italia se pune punctul final al parteneriatului special intre NATO si Rusia. Nu este nici logodna, nici mariaj. Mai curind vorbim de ceva care arata ca o relatie de afaceri in care concurenta si confruntarea acerba lasa loc unei cooperari in domenii specifice de interes comun. Este si aceasta o schimbare majora, care deschide un nou capitol de istorie.
Noua relatie s-a vadit si in raportul personal dintre presedintii Bush si Putin, etalat simbata mai ales la Sankt Petersburg, bijuteria urbana cladita de Petru cel Mare, tarul care a aprins ambitia europeana a Rusiei. Cu o zi inainte, la Moscova, cei doi lideri semnasera un tratat de reducere cu doua treimi a arsenalelor nucleare ale tarilor lor in decurs de un deceniu.
Esenta acestei relatii, noutatea care ii da credibilitate o constituie faptul ca Rusia priveste spre Occident decis si, intr-o viziune optimista, ireversibil. O atrage, in cuvintele ziarului New York Times, puterea gravitationala a comertului, a pietelor financiare si a democratiei. Dupa caderea comunismului si destramarea Uniunii Sovietice, redusa la o populatie abia jumatate cit cea a Americii, cu o economie impietrita in proiectul sovietic, Rusiei nu i-au ramas optiuni foarte diferite de cele ale majoritatii fostelor tari socialiste. A pornit-o incet, ezitant si lacunar pe calea democratiei si a economiei de piata. Pe acest drum, ea isi urmeaza interesele naturale, iar aceste interese o intorc cu fata spre Occident, de unde spera sa obtina capital de investitii, asistenta tehnica si expertiza comerciala. Ea insasi tinta a terorismului, Rusia cauta solidaritatea restului lumii. Grozavia
