- Istoric - nr. 105 / 31 Mai, 2002 Activitatea insufletita, desfasurata de generatia luptatorilor de la 1848 dupa revolutie, cand idealul ridicarii natiunii romane, ca egala cu celelalte natiuni din Transilvania, se spulberase pentru moment, a cunoscut forme variate, pline de zbucium si amaraciune. Prefectii si tribunii legiunilor romanesti din 1848, in special Axente Sever, D. Moldovan, Clemente Aiudeanu etc., s-au situat in fruntea natiunii si in momentele cruciale ale evenimentelor ce au urmat, in 1861, cu prilejul instaurarii regimului liberal, in 1863-1865, in timpul Dietei romanesti de la Sibiu, cand se lupta pentru egala indreptatire a natiunii romane cu celelalte natiuni, in 1867 si mai tarziu, in lupta impotriva pactului dualist. Un manunchi mai restrans, intrucat multi dintre ei nu mai erau in viata, si-a facut simtita prezenta, antrenandu-i pe romani, in sustinerea razboiului pentru independenta Romaniei din 1877. Aranjamentele diplomatice, aparent neostile razboiului ruso-turc, intervenite intre Rusia si marile puteri europene, mascau insa adevaratele scopuri si tendinte ale Angliei si Austro-Ungariei in Balcani, ambele puteri fiind interesate cu tot dinadinsul in mentinerea dominatiei turcesti la sud de Dunare. Se mai adaugau resentimente ale burgheziei si aristocratiei unguresti fata de trupele tariste care, in 1849, au contribuit la infrangerea revolutiei. De aici, un motiv in plus pentru amplificarea spiritului de ostilitate fata de campania din Balcani. Mai ales rezistenta turcilor in fata armatei tariste, inainte de interventia Armatei Romane, a cunoscut in Austro-Ungaria entuziasm si manifestatii de solidaritate. In scopul cuceririi opiniei publice in favoarea opticii cercurilor guvernamentale, in multe orase din Transilvania, oficialitatile judetene si municipale au organizat intruniri publice de simpatie fata de victoriile obtinute de armata