convorbire cu Alain BROSSAT Filozoful francez Alain Brossat, autor al mai multor cărţi de analiză filozofică a societăţii contemporane sau a sistemelor totalitare şi profesor de filozofie la Paris VIII, a vizitat de curînd România, la invitaţia Centrului Cultural Francez din Iaşi, ocazie cu care i-am luat inteviul care urmează. Discuţia mi s-a părut interesantă, cu atît mai mult cu cît nu împărtăşesc multe din ideile exprimate de domnia sa.

V-aţi revendicat de mai multe ori de la Michel Foucault şi Hannah Arendt. De ce Foucault, de ce Arendt? Aici ar fi foarte mult de discutat. Dar, ca să vă dau un răspuns rapid, la Foucault am găsit elementele unei teorii politice, mai precis o analiză a raportului dintre politică şi modernitate. La Arendt m-a inspirat analiza totalitarismului şi a raportului dintre sistemul totalitar şi topografia democratică. Sînt convins că din tensiunea provocată din întîlnirea celor două teorii se poate crea un sistem referenţial sau o "trusă de unelte" (cum zicea Deleuze) cu care putem lucra atunci cînd este să avem o apropiere filozofică de politica modernă. Dar aceste teorii nu-ţi oferă decît uneltele, treaba trebuie s-o faci tu singur... În cartea dumneavoastră Pour en finir avec la prison, aţi reactualizat întrebarea lui Foucault "la ce servesc închisorile?" (din celebra Surveiller et punir). De ce să terminăm cu închisorile, de ce să renunţăm la ele? Ceea ce am încercat eu să fac, pe urmele lui Foucault, a fost să repolitizez închisoarea, s-o scot din unghiul mort în care e înscrisă în societăţile democratice. Şi, pornind de la aceasta, să ajung la un demers filozofic care să aibă în vedere societatea modernă, disciplina, pedeapsa, sancţiunea etc. În această carte, m-am întrebat cum se face că o instituţie care prezintă atîtea excepţii, norme şi constrîngeri poate să se perpetueze într-un mod de neschimbat de mai mult de un se