* Cecilia Ştefănescu, "Legături bolnăvicioase", Editura Paralela 45, 2002 La cenaclul de la Facultatea de Litere condus de Mircea Cărtărescu prima... cărtărescianismul. Chiar aşa a început acel cenaclu - cu admiraţia comună a cîtorva studenţi pentru cărţile lui Cărtărescu şi la propunerera acestora. De aceea nu e deloc de mirare că "minimalismul" de care vorbeşte mentorul cenaclului (v. Postmodernismul românesc) în legătură cu cele două volume colective ieşite din mantaua cenaclului - Tablou de familie în 1995 şi Ferestre '98 în 1998 - era cumva provocat şi susţinut de fragmentele "minimale" şi de proza biografică din cărţile de pînă atunci ale lui Mircea Cărtărescu. Din acceptarea acestei provocări nu au rezultat însă nici mimetisme, nici epigonisme, ci poate doar un intertextualism de suprafaţă, un fond tematic comun, o redescoperire a obsesiilor personale prin cărţile altuia, un filon livresc, altfel revizitat, în care se amestecă Joyce şi Gombrowicz, Kurt Vonnegut şi Lawrence Shainberg, Radu Petrescu şi Julio Cortázar, Mandiargues şi Truman Capote. Cărtărescianismul necondiţionat de la început (în primele şedinţe un tînăr poet a citit o epopee întregă - tocmai apăruse Levantul - dedicată maestrului, "acest Rolls-Royce al literaturii române") a fost înlocuit apoi de un fel de camaraderie literară, o solidaritate de grup care - într-o vreme în care critica literară era (ca şi azi) în cădere liberă - a creat un prim public cititor pentru tinerii aspiranţi şi a schiţat nişte ierarhii, fie ele şi de grup. 40238 Tescani (2000) a fost un experiment ce ţinea de camaraderie şi în care acel anything goes sub care Cărtărescu îi fixase pe "ferestrişti" era dublat de un forever young pentru cei doi "consacraţi" ai grupului - Mircea Cărtărescu şi Florin Iaru. Cecilia Ştefănescu face parte dintre "ferestrişti". A debutat în volum colectiv (alături de Ioana Vlaşin, Iulian